apa kangenTermenul de “PH” se referă la “potențialul de hidrogen, care este o unitate de măsură a concentrației ionului de hidrogen ( H+ ). Scala de PH este cuprinsă între zero (0) și 14. O soluție neutră are PH-ul 7. Scala PH-ului este logaritmică, deci o schimbare a unei unități de PH implică o schimbare de 10 ori mai mare în concentrația de ioni de hidrogen. De exemplu un PH de 6 este de 10 ori mai acid decât PH-ul 7 și este de 100 de ori mai acid decât un PH de 8. Se constată astfel că o simplă schimbare a PH-ului poate fi semnificativă.

În corpul uman PH-ul este critic – în special cel al sângelui. Limitele în care PH-ul sângelui este considerat normal sunt intre 7,35 și 7,45. PH-ul sângelui este un indicator direct care arată cât oxigen este disponibil pentru celule. Sângele la un PH de 7,45 conține cu 65% mai mult oxigen decât PH-ul de 7,35. Lipsa oxigenului și acidoza metabolică rezultată este o componentă a fiecărei boli cunoscute.

Dr. Otto Warburg, câștigătorul Premiului Nobel în anul 1931, a arătat cum cancerul nu poate să existe într-un mediu alcalin și bogat în oxigen. Cercetările lui au arătat că celulele înfometate de oxigen își schimbă mecanismul de producere a energiei în anaerob și astfel sunt capabile să supraviețuiască în mediul acid. Cele mai multe boli sunt puse pe seama lipsei de oxigen și acumularea de deșeuri acide în organism.

Sângele cu PH acid (7,35) este mai gros decât sângele cu un PH mai alcalin. Acidul este parțial responsabil pentru formarea de cheaguri. Un PH mai acid înseamnă un sânge mai gros, care este mult mai dificil de pompat. Atât deshidratarea cât și sângele cu PH mai acid sunt astăzi considerate cauzele hipertensiunii arteriale.

În ziua de azi, corpurile celor mai mulți oameni și lichidele interstițiale sunt mult mai acide decât ar trebui. Acesta este rezultatul unei diete sărace (bogată în dulciuri, băuturi răcoritoare, exces de proteine și carbohidrați rafinați), a deshidratării, stresului și poluării mediului înconjurător. Fiecare dintre acestea determina creșterea acidozei, care din păcate, contribuie la apariția bolilor și îmbătrânire prematură. Pe lângă consecințele menționate, acidoza reduce abilitatea corpului de a asimila mineralele și elemente nutritive necesare. Se reduce de asemenea producția de energie și se încetinește regenerarea celulară. Acidoza mai este responsabilă și pentru întărirea pereților arteriali ceea ce ne face mai susceptibili la oboseală și boli. Într-un corp foarte acid, menținerea PH-ului sângelui este foarte dificilă: câteodată corpul nu are altă șansă decât să sustragă mineralele alcaline din diferite organe și alte țesuturi cum ar fi de exemplu oasele și dinții.

Când apa este ionizată, mineralele alcaline (cu încărcătură pozitivă) sunt atrase de încărcătura negativă a ionului hidroxil (OH- ) și sunt concentrate intr-o parte a camerei de ionizare, producând ceea ce este cunoscut sub numele de apa alcalină.

Bând apă alcalină ne suplimentam din abundență cu minerale care ajută la neutralizarea deșeurilor acide din corpul nostru.
De asemenea, apa alcalină conține mai mult oxigen. La un PH de 7 apa are o concentrație egală de ioni de hidrogen ( H+ ) și ioni negativi de hidroxil ( OH- ). Odată cu creșterea PH-ul, creste și concentrația de ioni negativi de hidroxil ( OH- ). Când bem apa alcalină, bem apă cu mai mult oxigen – nu sub formă de O2 ci sub forma de OH- care este stabilizat datorită combinării cu un mineral alcalin. Odată ajunși în corp, doi ioni de hidroxil pot forma o moleculă de apă (H2O) și să pună la dispoziție un atom de oxigen.

Una din întrebările cele mai banale pe care oamenii o pun când beau apa alcalină este: “ Poate această apă să neutralizeze acidul din stomacul meu?” Răspunsul este foarte simplu. În esență, celulele din peretele stomacului produc acid clorhidric (HCl) în funcție de necesitați. Când mâncam sau bem, PH-ul în stomac devine mai alcalin. Creșterea PH-ului stimulează secreția de HCl pentru a aduce PH-ul stomacului la starea normala pentru digestie. Când bem apa alcalină, mai mult acid clorhidric se va secreta pentru a menține PH-ul normal al stomacului. Interesant este că în urma reacției se produc bicarbonații – tampon alcalin necesar pentru balansarea PH- ului sângelui. Reacția folosește CO2, H2O și sare (NaCl, KCl) și rezultatul este HCl în stomac și bicarbonatul de sodiu (NaHCO3) care intră în fluxul sanguin.

Reacția chimică ce produce acidul din stomac: NaCl + H2O + CO2 = HCl + NaHCO3 (sare) (apă) (bioxid de carbon) (acid clorhidric) (bicarbonat de
sodiu)

Pe măsură ce îmbătrânim, pierdem bicarbonații, tampon alcalin din sânge – astfel crescând aciditatea. Tot ce facem ca să suplimentăm capacitatea de tamponare alcalină a sângelui va ajuta să neutralizeze aciditatea din corp și să încetinească apariția bolilor și îmbătrânirii.

Fiind vorba despre PH, persoana care bea apa alcalină va beneficia de următoarele:
- Apa alcalină asigura o abundență de minerale alcaline care sunt necesare în neutralizarea deșeurilor acide din țesuturi și sânge. Această abundență de minerale alcaline va împiedica extragerea lor din oase, organe, țesuturi și dinți.
- Apa alcalină este capabilă să transporte mai mult oxigen sub forma ionului de hidroxil.
- A bea apă alcalină (în special cu 30 de minute înainte de masă) aceasta va stimula producția de acid clorhidric, care ajută la digestia și asimilarea nutrienților. Cei mai mulți oameni peste vârsta de 41 de ani nu mai produc destul HCl în stomac pentru o digestie optimă.
- Producția de HCl eliberează bicarbonați care sunt trimiși în fluxul sanguin. Aceștia sunt folosiți că tampon alcalin pentru reglarea PH-ului sângelui și al celorlalte lichide din corp.